Cocalari fara granite
Scris pe 2008-09-19Primul episod din seria cocalarul din viata ta.
Cea mai haioasa experienta in preajma unui cocalar am avut-o acum 2 saptamani. Nu in Romania, ci in Copenhaga. In Romania nu prea ii mai bagi in seama, sunt cam peste tot, dar intr-un mediu mai curat ies bine in evidenta. Cam cum iese rahatul la suprafata.
Eram intr-un supermarket in buricul targului, in piata primariei. Omuletii erau linistiti, muzica incet, ordine si zambete. Platesc, dau sa ies.
“Hai ba, ce mama dracului, ia si bea ca lumea! Hai sa intram baga-mi-as ca nu se ia astia de tine! Ba esti prost n-am toata ziua de stat dupa curu tau.”
Hopa. Cum?
Un nene catre vreo 35-40 de ani, pantaloni albi, pantofi negri, camasa alb cu bej in dungi, par stil Pepe, lung si gelat cu un borcan de untura. ochelarii pe crestet. Doua fiinte insotitoare, “prostul”, poat frate’su mai mic, scormonea intr-o punga de plastic dupa o sticla de cola: “Da ba hai ca vin bine bine. Numa sa nu zica astia ceva”, si EA, foarte stilata. Haine albe largi, pantofi si geanta animal print.
Gelatu’ se uita in jur, vede o daneza frumoasa, inalta, bine construita, varsta pana in 30.
“Helau. Hau ar iu?” spargand seminte de floare.
“Aa…”
“U from uere? Iu on vizit? O, iu from Denmarc. Spic inglis?”
“Aaa…no. I’m just…”
“Uant to go for cofi? Parla italiano? Sei bella. Its itelian for iu ar veri biutifal. Un cafe?”Am trait sa o vad si pe asta, cocalar “italian” sa cucereasca o daneza la coada la casa in supermarket. In tara unde oamenii se lasa unii pe altii in pace si au simt al modei si mai ales bunul simt, esti ca un sconcs, atragi numai strambaturi si priviri buimace. Si fii fericit ca le atragi si pe alea, noroc cu talentu’.
by Luana.
Eh… imagineaza-ti ca in tabloul pictat de tine mai sus urla si-o manea dintr-un mergedes dala mare de neam prost… asa e in Amsterdam